Ciobanulbucur’s Weblog

Eram azi intr-una din acele sedii de banci cu care se lauda bancheru’ roman la teveu. Cu aer conditionat centralizat aromat, open space, trans lucid meeting rooms, card de acces, spatiu aranjat feng shui, mobilier in lemn masiv… putem spune totul perfect.

Intalnirea decurge ok, discutam, dezbatem mari probleme financiare, dar si bem o apa, doua.

Treaba simpla, bagi apa pe gura, dupa o vreme vrea sa iasa… ma gasesc in fata unui weceu in care nu cred sa intre in decursul unei saptamani mai mult de douaj de oameni cat sunt in open space.

Conform celor de mai sus, asteptari mari, pana deschizi usa, si mirosul usor de levantica din open space se transforma intr-o bata de urina care te loveste peste tampla… probabil bancherii ocupati nu vad foarte bine imi zic.

Ce te faci cand dezchizi toaleta… yellow-brown submarine, plutea vesel, puternic esuat pe marginile stancoase. Radea la soarele de neon ca o carcasa de caine mort de doua luni, si va jur ca nu era un patrunel pe carnat…

Plutim liber, dar ne mai si periem… va rog

Nu spune uite ce au facut ei din mine, spune uite ce am facut eu din ce au facut ei din mine.

Bucurestiul este orasul pe care l-am cunoscut in ipostaze de-a dreptul idilice, pe cand eram copil, faceam baie in Herastrau, faceam plaja si mergeam descult, prin cartierul francez de azi veneau ciobani cu sute de oi la pascut in parc, trecand prin pepiniara care astazi este cartierul Aviatiei.

Am batut Bucurestiul pe jos, am fugit de caini, si am calcat prin balti inca de mic copil, am vazut mai multe bucati de cacat pe trotuar decat autogunoiere la lucru, am vazut mai multe dame cu posete plimband “bubico” decat am vazut oameni adunand rahat de pe jos, am vazut de mai multe ori oameni pisandu-se in coltul magazinului/bancii, decat am vazut magazine deschise peste program.

Da am vazut sobolani pe strada, si gandaci urcand pe pereti etaje intregi, si am vazut si oameni care mergeau acasa sarind din balcon in balcon. Da cred ca pot numara mai multi oameni care scuipa pe jos decat oameni care se uita pe jos…

Si totusi nu sunt trist, dar sigur nu sunt mandru.

Trebuie sa recunosc ca aceasta iarna a inseamnat o alunecare de teren in Bucuresti, pentru ca toate automobilele, au devenit niste butuci de pluta pe rauri de namol, pentru ca daca paseai afara iti murdareai pantofii… nu ascund ca am vazut multe orase, si niciunde in lume nu am gasit un oras mai taranesc (in sensul de tarana reavana peste tot) ca Bucurestiul… si da am fost si la Calarasi, si la Slobozia, si la Mizil…

Reteta de Bucuresti

Pe 14 februarie, Valentine’s Day, posibilitatile sunt nenumarate. Ai ocazia sa treci pe sub arcade de baloane rosii si roz chiar pe trotuarul bulevardului Magheru, poti sa iti duci partenerul la o ‘cina romantica’ la ‘restaurantul’ McDonald’s, sub evidenta deviza “draga, da’ chiar esti slaba!”, poti merge la shopping prin magazinele ce anunta reduceri in asa fel incat sa le vada tot pastoru’, sau te poti duce cu prietenii tai, mai mult sau mai putin alcoolizati, sa dati free hugs prin marile piete bucurestene.

Este o zi speciala pt majoritatea locuitorilor mirificului sat Bucuresti. Si dupa cum venirea primaverii se poate observa chiar si dupa activitatea unei neinsemnate gaze, asa si sfantul Valentin produce vizibile schimbari in societate.

In aceasta ordine de idei, un boschetar, numit in cercuri elevate si homeless, infipt intr-un panou publicitar, se freca cu arome de spumant de baie, desprinse dintr-o ‘pagina parfumata’ marca Avon. Chiar si la acest nivel, mirosul de ghena + parfumul Avon = love.

Inchei aici cu un celebru “viata e roz si roz este lumea toata” [Jojo - "Roz"], amintind si de un mai putin celebru “nu cata iubiri perfecte ca nea’ Nelu si cu Nina care se pupau ca chiorii cand partidul lua lumina” [Fara Zahar - "Lav stori"].