Nu spune uite ce au facut ei din mine, spune uite ce am facut eu din ce au facut ei din mine.

Bucurestiul este orasul pe care l-am cunoscut in ipostaze de-a dreptul idilice, pe cand eram copil, faceam baie in Herastrau, faceam plaja si mergeam descult, prin cartierul francez de azi veneau ciobani cu sute de oi la pascut in parc, trecand prin pepiniara care astazi este cartierul Aviatiei.

Am batut Bucurestiul pe jos, am fugit de caini, si am calcat prin balti inca de mic copil, am vazut mai multe bucati de cacat pe trotuar decat autogunoiere la lucru, am vazut mai multe dame cu posete plimband “bubico” decat am vazut oameni adunand rahat de pe jos, am vazut de mai multe ori oameni pisandu-se in coltul magazinului/bancii, decat am vazut magazine deschise peste program.

Da am vazut sobolani pe strada, si gandaci urcand pe pereti etaje intregi, si am vazut si oameni care mergeau acasa sarind din balcon in balcon. Da cred ca pot numara mai multi oameni care scuipa pe jos decat oameni care se uita pe jos…

Si totusi nu sunt trist, dar sigur nu sunt mandru.

Trebuie sa recunosc ca aceasta iarna a inseamnat o alunecare de teren in Bucuresti, pentru ca toate automobilele, au devenit niste butuci de pluta pe rauri de namol, pentru ca daca paseai afara iti murdareai pantofii… nu ascund ca am vazut multe orase, si niciunde in lume nu am gasit un oras mai taranesc (in sensul de tarana reavana peste tot) ca Bucurestiul… si da am fost si la Calarasi, si la Slobozia, si la Mizil…

Reteta de Bucuresti

Se ia un oras de campie, se sapa pe alocuri si se monteaza borduri in jeg, se amesteca bine cu zapada timp de 2 luni, se bate cu piciorul sau automobilul pana se face muci, se pisa la colturi, se orneaza cu rahat de caine, se scuipa pe jos, apoi se usuca la soare pana iese iarba, si se serveste cu gunoi in strada, fum de ambuteiaje, manele si fitze. Recomand servirea doar din aeroport la plecare.

Un răspuns sa “Bucuresti oras la mare - cu reteta”

  1. Sorina said:

    Domnu’ Ciobanu’ ( :) ), imi pare rau ca nu te cunosc, sa iti strang mana (nu la usa, ci pe bune! ;) ): ai reusit un eseu perfect al esteticii uratului (ma rog, chestia cu “estetica” e comentabila,; chestia cu “urataul” e sigura)!
    Daca imi permiti, totusi, o completare-repros: cum ai putut, dom’le, sa uiti sa pomenesti de (mult prea) numerosii cersetori?! Asta mi se pare o lacuna deosebit de grava, avand in vedere ponderea lor in numarul celor care castiga un ban (in mod mai mult sau mai putin cinstit, e adevarat)… ;)

Lasă un Răspuns